Citate de Panait Istrati
de Panait Istrati
Orice fericire isi are fata ei trista. (Panait Istrati)
Inteligenta darama barierele dintre oameni. (Panait Istrati)
Nevoia de dreptate este un sentiment, nu o teorie... (Panait Istrati)
Vagabondul este omul civilizat al existentei absolute. (Panait Istrati)
E mai bine sa dai uneori inapoi decat sa nu te misti. (Panait Istrati)
Ah, biata inima omeneasca! Cu ce usurinta se avanta pe fagasurile bucuriei! Cat suntem de orbi! (Panait Istrati)
Cartile ne arata ceea ce mintea noastra singura nu-i in stare sa ne faca a patrunde. (Panait Istrati)
Scriitorul, nu trebuie sa distreze pe oameni, ci sa-i instruiasca, aratandu-le calea spre adevar, omenie si frumos, cu pilda propriei lui vieti. (Panait Istrati)
Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca-l iubesti sau nu. (Panait Istrati)
Este ingrozitor sa n-ai un prieten caruia sa-i spui cat esti de fericit sau de trist. (Panait Istrati)
imi place sa cred ca in clipa cand am venit pe lume primul meu gest a fost de a imbratisa pamantul. (Panait Istrati)
Trebuie sa existe suflete de sarbatoare pe care Dumnezeu le trimite printre oameni in zilele mari ale vesniciei Lui. (Panait Istrati)
Cand soseste toamna, intinsele campii de telina ale Munteniei dunarene incep sa traiasca, timp de o luna, existenta lor milenara. (Panait Istrati)
Fericiti cei a caror inima cunoaste pasiunea prieteniei. Numai ea stie sa ne faca singuratatea mai putin ucigatoare si viata suportabila. (Panait Istrati)
Sa lupti pentru o idee, sa lupti pentru un sentiment, pentru o patima sau pentru o nebunie, dar sa crezi in ceva si sa lupti, asta e viata. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu traieste ci vegeteaza. (Panait Istrati)
Cat de tarziu ne invata viata sa pretuim sentimentele la adevarata lor valoare... Cu cata inversunare ne risipim toti frumoasa si inselatoarea tinerete, care nu mai revine niciodata... Cu cata darnicie risipim aurul curat in schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare... (Panait Istrati)
Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil! (Panait Istrati)
Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi. (Panait Istrati)
De ce iubim, intotdeauna, cu pasiune? – fiindca aceasta ne face foarte fericiti; de ce trebuie sa o marturisim sincer? – fiindca aceasta il face fericit pe celalalt; de ce trebuie sa cautam sa dovedim aceasta, chiar cu pretul sacrificiului? – pentru a ne da puterea sa speram ca, numai in felul acesta, omenirea va izbuti, intr-o buna zi, sa-si lepede cel mai marsav pacat – egoismul brutal. (Panait Istrati)
Omenirea este un amestec ciudat de sori si pietre de o varietate atat de infinita incat nu mai stim unde un om inceteaza sa mai fie piatra si devine soare. Nu stim nici macar daca sorii au fost creati pentru nevoia pietrelor de a fi incalzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a raspandi caldura. stim numai ca, sori ori pietre, suntem cu totii fara rost in lume de indata ce ramanem unii fara ceilalti. (Panait Istrati)
Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile... sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi sa plangi nebuneste, din toata inima, satula de bucurie! Sa plangi un timp... si apoi sa razi! (Panait Istrati)
Copilaria mea a fost agitata. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferinte inexplicabile, de dorinte nerostite si care nu a avut de mic o inclinare pentru un gen oarecare de arta, nici iluzii nebune, nici sperante ciudate, intemeiate pe fortele sau aptitudinile sale, pe creatiile sale, mai mult sau mai putin comice; cel care n-a plans cu sughituri de o mie de ori noapte, fara sa stie de ce, nici n-a cazut in extaze neobisnuite, nici n-a izbucnit in veselii neasteptate, nici n-a facut prostii extravagante, acela poate fi sigur ca va reusi sa ajunga tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strasnic sau un bacan destoinic, dar niciodata un artist, pentru ca nu are suflu divin, nu are suflet. (Panait Istrati)
Nu poti iubi lumina fara sa iubesti in acelasi timp oamenii. (Panait Istrati)
Un singur an in libertate pretuieste mai mult decat o viata de robie. (Panait Istrati)
Pentru omul liber tot ce nu e libertate e moarte, dar o moarte fara sfarsit. (Panait Istrati)
Bunatatea unui singur om e mai puternica decat rautatea a mii de oameni. (Panait Istrati)
Bunatatea poate pune frau violentei noastre pana in ziua cand dreptatea va pune stapanire pe ea, mult mai bine si pentru totdeauna. (Panait Istrati)
Nu exista arta mai mare decat aceea care lupta sa introneze dreptatea pe pamant, sa faca pe oameni mai buni, sa stearga lacrimile celor care plang, sa dea paine celor flamanzi si adapost celor care dorm pe-fara. (Panait Istrati)
Adevarata arta trebuie sa fie revolutionara; adica pe langa distractie ea mai trebuie sa ne instruiasca, sa ne civilizeze, sa ne deschida ochii asupra metehnelor unei lumi care bajbaie orbeste, lume mai mult proasta decat rea si care isi vatama existenta, isi exprima propriile ei valori, mai mult din nestiinta decat din rautate. Artistul, daca nu stie sa fie un progres, un poet voluptos al bucuriilor de maine, se reduce el singur la rolul de zbarnaitoare sentimentala. (Panait Istrati)
O, cat e de puternic graiul in care-ti vorbeste tristetea lucrurilor parasite de mana minunata a omului. (Panait Istrati)
Valoarea unei opere sta in fericirea pe care o naste; nu in pretul cu care e impopotonata. (Panait Istrati)
Poezia e o muzica intr-un ceas de ragaz, si prin poezie eu inteleg toate frumusetile pamantesti, toate manifestarile de arta, tot ce-ti poate place. (Panait Istrati)
Citate de Panait Istrati
Aceasta pagina a fost accesata de 8230 ori.
