Scrisoare catre Anna Munsch - 2 decembrie 1926
de Panait Istrati
Montanas/Sierre
Sanatoriul Victoria
2 decembrie 1926
Draga mea Anna,
In ciuda inteligentei tale, vad ca viata inca nu te-a invatat ca nu exista fericire pe acest pamant. Nu contenesti sa-mi spui ca sunt fericit, pe cand eu iti repet contrariul. De asemenea, iti doresc sa ti se intample si tie sa zdrobesti un om, la fel cum te-am zdrobit eu pe tine, sa iubesti si sa fii fericita cum crezi ca este cazul meu si atunci vei putea sa-ti cantaresti fericirea.
Dar nu ti-e cunoscut asa ceva ? N-ai parasit tu atatia barbati? Nu l-ai zdrobit tu pe Charles, care putea sa te creada fericita cu mine?Ei bine, tu stii care a fost fericirea noastra: o viata de caine. O zi de liniste si trei de amaraciune. Erai atat de nefericita, incat plangeai si strangeai din dinti cand faceai dragoste cu mine.
Aceasta este viata pe care o plangi tu acum? Da, desigur, simteai ca eram totusi un prieten pentru tine, dar prieten ti-am fost intotdeauna si iti voi fi toata viata. Niciodata Anna mea nu va fi inlocuita. Ceea ce ai fost tu pentru mine, nici o femeie nu va putea fi vreodata. Nu exista doua Anna in aceasta lume. Nu am vrut sa-ti vorbesc despre situatia mea. Acum ma vad obligat s-o fac. Ma vei crede sau nu, iata, dar, viata mea cu femeia pe care o crezi fericita cu mine si pe mine fericit cu ea.
Mai intai, sunt cu ea tot atat cat sunt si cu tine. Familia ei, aproape ca a alungat-o, fiindca tatal doreste casatoria, iar ea nici nu se gandeste la aceasta, ca si mine, dealtfel. Ne-am vazut de trei sau patru ori in total, de la intoarcerea mea in Elvetia.
M-am imbolnavit. Aceasta a ucis-o. Si ea s-a imbolnavit, la randu-i pentru ca, sa stii, este de asemenea bolnava de plamani. In momentul de fata, mai grav bolnava decat mine, se ingrijeste intr-un sanatoriu departe de mine, unde parintii o supravegheaza. Iata fericirea noastra!
Daca vrei, crezi, daca nu vrei, nu crezi. Si aceasta nu e decat o parte din viata mea, aceasta viata pe care tu o crezi fericita. Multumesc! Nu ti-o doresc si tie. Dar daca ai sti cate alte necazuri imi macina existenta!
Spui ca vrei sa pleci in America. Ei bine: de ce imi ceri permisiunea? Nu-ti mai sunt sot decat cu numele. Esti libera ca o pasare si, in Franta, viata imi este asigurata, chiar daca eu traiesc sau mor. Chiar fara sa las testament, casatoria noastra iti da dreptul la 3/5 din venitul meu, daca mor. De asemenea, fa cum vrei. Du-te in America, dar sa stii ca nu vei ramane acolo mai mult de trei luni. Nu te vad traind in casa surorii tale.Si apoi, admiti ca sora ta sa-ti plateasca voiajul? Eu nu am aceste mijloace.
Scrisoare catre Anna Munsch - 2 decembrie 1926
Aceasta pagina a fost accesata de 2280 ori.
