Scrisoare de la Victor P. Costa
de Panait Istrati
Lugoj, 5 iunie 1930
Stimat tovaras,
Conform cu placere primirea ilustratei. Sfatul dat, il voi urma, dupa modestele-mi puteri. (Desi - in paranteza fie zis - ar fi cu mult mai bine, sa nu-mi framant bietii creeri degeaba...)
Sa lupt pentru o lume mai buna?! Astazi in veacul egoismului si materialismului celui mai josnic??? Sunt micde tot in fata acestei uriase probleme. Am incercat, nu-i vorba, si in trecut, sa fac pe indrumatorul opiniei publice. Spre a te convinge alatur "Rasunetul" cu primarticolul scris de mine. Or, n-am facut multa isprava! Dimpotriva! Prin exhibitiile mele ziaristice, mi-am atras multi dusmani.
Mai mult chiar: am avut de furca si cu urgisita ne-Siguranta de stat. Ma explic. Colaborez si la ziarele romanesti din America, scriind cateodata si despre situatia politica din tara. Am scarmanat, fara manusi, pe toti mercenarii politici. Din cauza aceasta, am fost citat - la ordin mai inalt - de vreo cateva ori la Siguranta, spre a explica rostul activitatii mele ziaristice de peste ocean. Am asudat scriind la Procese-Verbale. Ba era cat p-aci sa am parte si de racoarea gratuita a zidurilor mucegaite ... Mi s-a facut plocon si un titlu sonor: "propagandist bolsevic subversiv" . Apoi sa nu dau dracului toata sleahta lingailor "aparatori" de tara?
Cu scrieri literare inca m-am ocupat. Am scris cate verzi si uscate: novele, schite si versuri. Spre "maaarele" meu regret, m-am convins ca, n-am talent, nici plete si nici macar ... cioc in barba (ca Cosbuc!). Tot atatea "calitati" indispensabile unui scriitor ... hipermodern. O simpla presupunere din parte-mi. S-apoi inca ceva: Pegasul meu e cu toane ... (Tocmai ca stapanu-sau!). Voiam sa ma avant in sferele senine ale Parnasului si cand colo - m-am prabusit, cu martoaga cu tot, in obscuritatea odaitei mele de proletar...
"Poezia" alaturata n-am publicat-o.
" Robii pamantului
Proletari, zdrobiti de chinuri,
Lipsiti de-a soarelui lumina
Flamanzi cu haine zdrentuite,
Bieti osanditi fara de vina!
In bezna minelor hadoase,
Va coborati din zorii zilei
Sa scoateti altora belsugul,
Voi, robii plansului si al milei
Va ofiliti in floarea vietii,
Muncind amarnic dupa paine,
Dospiti cu lacrimi si cu sange
Calvarul unui trai de caine!"
Nu-mi place. E prea searbada. Fantezie as avea berechet, nefiind silit sa ma duc in vecini. Or, ma obsedeaza din cale afara lipsa formei literare a scrierilor mele. Dealtfel lucrul acesta e de inteles, deoarece cu "stiinta" literara acumulata in cele 4 clase primare, m-am dus pe copca ... Autodidacticismul meu? Treanca-fleanca, mere acre ... Nu merge, dupa cum ar trebui sa mearga si pace...
Si asa nu-mi ramine altceva de facut, decat sa ma intorc furmusel la ... culegau. Vorba Nematului siret " Schuster, bleib'bei deinem Leist ... (Cismarule, nu-ti depasi conditia)"
Dar, dupa cum vad, m-am prea intins la vorba. Asa-i firea Banateanului: mester de cantece, si mester de... palavre. Am spus-o pe sleau! Imi cer scuze pentru molestarea cauzata.
Salutari fratesti
Victor P. Conta
doctores in litteris (de plumb), poeta laureatus - primus inter pares. Quosque tandem? Stie dracu! (Doamne, iarta-ma!)
P.S. Pot spera un mic interview pe seama ziarelor romanesti din America? Fireste, chestii literare. Da? Sincere multumiri anticipative.
V.P.C.
Scrisoare de la Victor P. Costa
Aceasta pagina a fost accesata de 2409 ori.
